Pentru copil, imaginea lăsată de tată în familie este extrem de importantă. Figura de „macho man”, cel care rezolvă totul, eroul neînfricat care este un model pentru cel mic, este una dintre posturile în care tatăl poate fi perceput de copil. De multe ori, chiar este necesar ca tatăl să impună prin prestanță și să ofere încredere. Dar există pericolul ca acest tip de percepție a „Capului familiei” să ascundă pericole. Pentru că în viață pot apărea situații în care eroul casei să fie pus în situația de a lăsa capul jos în fața vreunei autorități și asta cu copilul de față. Dezamăgirea celui mic, observând cum statutul de invincibilitate acordat părintelui se destramă, poate fi uriașă. De aceea, figura de erou neînfricat pe care unii tați vor să o ofere despre ei înșiși în fața copilului nu este întotdeauna cea mai bună soluție.
Mai există postura marelui absent din creșterea copilului, a tatălui „invizibil”, care nu se implică deloc, lăsând greul asupra mamei. Imaginea tradiționalistă a tatălui-cap de familie, care este sursa bunăstării financiare și care este prea acaparat de cariera profesională pentru a mai avea timp de pierdut cu educația celui mic este acum (și, de fapt, a fost întotdeauna) fundamental eronată. Pentru că pentru copil, tatăl trebuie să fie o prezență permanentă, un model, nu doar tipul care aduce o ciocolată din când în când și se imortalizează, tot din când în când, cu moștenitorii familiei.
Cea mai potrivită postură este cea a tatălui-partener al mamei în creșterea și educația celui mic. Tatăl care își asumă sarcini, care împarte problemele și obligațiile cu mama și care este perceput de copil ca o prezență dorită, așteptată și pricepută, este cel mai potrivit ca imagine și model pentru cel mic. Evident, tatăl trebuie să inspire și forță, siguranță, liniște în familie dar și să fie un partener egal și competent în asumarea sarcinilor părintești.