În primul an de viață, fiecare decizie luată de un părinte poate părea o alegere între bine și rău. Nimic nu e mai apăsător decât gândul că ai putea greși exact când copilul tău e cel mai vulnerabil. Dintre toate aceste decizii, vaccinarea ridică întrebări reale, dar și neliniști alimentate de frică sau dezinformare. În 2025, vaccinurile rămân una dintre cele mai verificate și reglementate intervenții medicale de prevenție – dar mulți părinți încă nu înțeleg clar ce presupun, de ce sunt recomandate și ce riscuri implică lipsa lor.
Acest articol este scris pentru tine – mama sau tatăl care vrea să înțeleagă, nu doar să urmeze ordine. Fără panică. Fără presiune. Doar informații oficiale și adevăruri clare.
Ce vaccinuri trebuie să primească bebelușul în primul an, în România?
Conform Programului Național de Vaccinare, actualizat de Ministerul Sănătății în 2025, un copil sănătos născut în România beneficiază gratuit de o serie de vaccinuri esențiale, administrate prin medicul de familie. Acest program urmărește protejarea copilului de boli grave, pentru care nu există tratament curativ sau care pot avea complicații severe.
La naștere (în maternitate):
-
BCG – protejează împotriva tuberculozei.
-
Hepatita B (doza 1) – previne infecția cu virusul hepatitic B, care se poate transmite de la mamă la copil.
La 2 luni:
-
Hexavalent (doza 1) – un singur vaccin care oferă protecție împotriva a șase boli: difterie, tetanos, tuse convulsivă, poliomielită, hepatita B și infecții cu Haemophilus influenzae tip B (care pot provoca meningită).
-
Vaccin pneumococic conjugat (doza 1) – previne infecții invazive produse de Streptococcus pneumoniae: otite, pneumonii, meningite.
La 4 luni:
-
Hexavalent (doza 2)
-
Vaccin pneumococic (doza 2)
La 6 luni:
-
Hexavalent (doza 3)
La 11 luni:
-
Vaccin pneumococic (rapel)
La 12 luni:
-
ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) – un vaccin extrem de important, mai ales în contextul epidemiilor recurente de rujeolă din România.
Aceste vaccinuri sunt obligatorii prin lege în sistemul public de sănătate, dar ele nu se administrează forțat. Părintele trebuie să își exprime consimțământul informat. Însă neprezentarea la vaccinare poate pune copilul în pericol și limitează accesul la colectivitate în unele instituții preșcolare.
De ce ar trebui să vaccinezi copilul?
Vaccinarea nu este doar un act medical. Este o alegere de responsabilitate față de copil și față de societate.
În primul rând, vaccinurile salvează vieți. Nu e o metaforă, ci o realitate statistică. Înainte de apariția vaccinurilor, rujeola, tusea convulsivă sau poliomielita făceau mii de victime anual, inclusiv în România. Astăzi, cu toate discuțiile din jurul lor, vaccinurile sunt considerate printre cele mai sigure și eficiente intervenții medicale. Sunt dezvoltate și testate ani de zile, monitorizate constant de autorități precum Agenția Europeană a Medicamentului (EMA), Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Institutul Național de Sănătate Publică.
În al doilea rând, copilul tău are nevoie de protecție încă din primele luni de viață. Sistemul imunitar al unui bebeluș nu este complet dezvoltat, iar unele boli pot avea o evoluție fulgerătoare. Vaccinul este singura cale prin care organismul învață să recunoască un virus sau o bacterie fără a fi expus real la boală.
În al treilea rând, vaccinarea protejează și comunitatea. Copiii care nu pot fi vaccinați (pentru că au boli grave sau contraindicații) depind de așa-numita „imunitate de grup”. Dacă rata de vaccinare scade sub 90-95%, reapare riscul de epidemii. Exact ce s-a întâmplat în ultimii ani în România, unde rujeola a revenit cu sute de cazuri, multe în forme severe.
Ce spun părinții care aleg să NU vaccineze?
Într-o societate liberă, dreptul de a pune întrebări este legitim. Unii părinți ezită să vaccineze din cauză că:
-
se tem de reacții adverse;
-
au auzit povești alarmante pe internet;
-
au avut experiențe traumatizante în spitale;
-
nu mai au încredere în autorități.
Aceste frici nu trebuie ridiculizate, dar nici alimentate cu mituri. Părintele are datoria să se informeze corect, să discute cu medicul de familie sau cu un pediatru în care are încredere. Informațiile din grupuri anonime, clipuri de pe YouTube sau articole nesemnate pot fi înșelătoare sau periculoase.
Reacțiile adverse la vaccinuri există, dar sunt rare și majoritatea sunt ușoare: febră moderată, roșeață locală, agitație. Reacțiile severe (anafilaxie) apar extrem de rar, sunt tratabile și sunt mult mai puțin periculoase decât boala în sine.
Ce NU este adevărat despre vaccinuri – mituri frecvente
-
„Vaccinurile provoacă autism” – Aceasta este o minciună demontată științific. Studiul care a lansat ideea a fost falsificat și retras. Zeci de cercetări de amploare au dovedit că NU există legătură între vaccinuri și autism.
-
„Mai bine face boala, își întărește imunitatea” – Unele boli pot ucide sau pot lăsa sechele neurologice, pulmonare sau auditive. Nu există „boală ușoară” când vine vorba de un copil de câteva luni.
-
„Copilul alăptat e protejat, nu are nevoie de vaccin” – Laptele matern oferă anticorpi, dar NU împotriva tuturor bolilor, și nu în cantitate suficientă. Alăptarea și vaccinarea se completează, nu se exclud.
Vaccinarea nu este un gest automat. Este o decizie care trebuie luată cu mintea limpede, după ce ai înțeles beneficiile și riscurile. În 2025, statul român oferă vaccinuri gratuite, testate, eficiente, fără a impune obligativitate prin forță. Alegerea îți aparține, dar vine cu consecințe – atât pentru copilul tău, cât și pentru alții.
Nu ești singură. Cere sfatul medicului, citește din surse oficiale, pune întrebări. Dar mai presus de toate, întreabă-te ce fel de protecție vrei să îi oferi copilului tău într-o lume în care bolile nu au dispărut, ci doar stau la pândă.
