Nu mai trebuie argumentate binefacerile mișcării pentru dezvoltarea unui copil. Tot mai mulți părinți optează pentru a-și îndrepta copiii spre practicarea unui sport de la vârste tot mai fragede. Înotul, gimnastica, dansul, alergarea pot fi practicate de copii de la vârste preșcolare. Vorbim aici de activități sportive organizate, nu de simple exerciții pentru tonusul celor mici, care se practică în mod frecvent în programa grădinițelor. De aceea a apărut conceptul grădiniței sportive, care reunește copii care au ca numitor comun un sport practicat în mod organizat, conform cu cerințele și posibilitățile vârstei lor.
Există deja astfel de unități specializate, unele în sistem privat, unde pe lângă activitatea educațională curentă, copiii sunt pregătiți de antrenori cu competențe pentru această categorie de vârstă. Avantajul este că pe lângă o dezvoltare fizică armonioasă, copiii au șansa de a performa în timp în sportul ales. Sunt cunoscute destule cazuri de mari campioni care au început practicarea sportului de la vârsta preșcolară. Dar beneficiile sunt mult mai mari în dezvoltarea ulterioară a copilului pe care sportul îl învață să fie competitiv, să respecte regulile și regulamentele activității sportive pe care o practică, să fie disciplinat și să își dezvolte spiritul de echipă. Cu cât va începe să practice un sport mai devreme, cu atât aceste concepte îi vor fi mai bine înrădăcinate. Astfel că grădinița și sportul nu sunt noțiuni care se exclud.
